Bate vremea-n clopote de taină
Iar ursita și-a pierdut cărarea,
Necuprinsu acesta sfindând zarea
Lasă trupul umbrei fără haină.
Sfredelesc priviri în hău lumii
Crucile Golgotei sângerând,
Lângă Tatăl, plin de pace,blând
Răzvrătiti își plâng fii furtunii.
A pierit în nesfârșitul mării
Atlantida, tăinuind etern,
Vocile pieirii parcă cern
Șoaptele-și spun timpul neuitării.
………………………………………………..
Bate vremea-n clopote de taină
Agonia-n rostul nerostit,
Din priviri se scaldă-n asfințit
Chipul umbrei, trupu-i fără haină.
vezi mai multe poezii de: radu.botis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.